Uncertain girl is looking at arrows. Girl full of doubts and hesitation.

Cel mai bun „antidot” pentru stres

Cu toții am trecut prin momente dificile, stresante. Cu toții ne-am simțit la un moment dat copleșiți de emoții negative.
Și fiecare dintre noi a reacționat cum s-a priceput mai bine. Am învățat asta din mers și ne-am dezvoltat diverse mecanisme de apărare, unele mai eficiente, altele mai puțin eficiente. Unele capabile să ne aducă numai beneficii, altele care ne fac mai mult rău decât bine.

 

Asta pentru că, din păcate, nu ne-a învățat nimeni cum să facem față emoțiilor. Ce să facem ca să nu le întoarcem împotriva noastră, să nu ne facem mai mult rău decât bine.
Așa că unii dintre noi am găsit refugiul în mâncare, care ne-a oferit plăcere pe termen scurt. Pe termen lung însă, problemele nu s-au rezolvat, iar mâncarea ne-a adus doar kilograme în plus și multe regrete.
Astăzi vreau să-ți spun povestea Alinei, pentru care antidotul perfect pentru o zi stresantă era ciocolata. Atunci când a venit la mine avea 78 kg și o înălțime de 1,65 m. Ținta ei era să ajungă la 55 kg, greutate pe care nu o mai atinsese de la vârsta de 25 de ani.
Doar dieta este suficientă?

Alina își dorea foarte mult să slăbească și a fost una dintre pacientele mele model. Respecta toate mesele şi alegerile alimentare pe care le stabileam împreună, se hidrata eficient pe tot parcursul zilei, nu ronțăia între mese, făcea mișcare în fiecare zi, într-un cuvânt respecta cu strictețe programul de slăbit.
Dar toată această strictețe se ducea de râpă în momentele în care fie avea o zi dificilă la serviciu în care se certa cu șeful sau colegii, fie o dispută cu familia. În acele momente, singura ei alinare era să vină acasă, să se așeze confortabil pe canapea și să mănânce ciocolată. Îmi spunea că asta este singura modalitate care o face să se simtă mai bine.Îmi povestea că deseori mânca fără măcar să se gândească la gustul ciocolatei. Astfel că de cele mai multe ori nici nu-și dădea seama când a terminat o ciocolată întreagă. Iar atunci când vedea ambalajul gol, o năpădeau remușcările.
Se simțea dintr-odată foarte vinovată și nefericită și își spunea că n-o să reușească să slăbească niciodată. Că are un job mult prea solicitant și stresant pentru a putea ține dietă.

Atunci mi-am dat seama că problema Alinei nu era dieta și nici măcar jobul stresant, ci ceva mult mai profund de-atât. Așa că am trimis-o la colegul meu, psihologul Cristian Olteanu.
Testul foii de hârtie

Am discutat de multe ori cu colegul meu Cristian Olteanu despre motivele care îi determină pe oameni să mănânce compulsiv, așa cum făcea și Alina. Ceea ce am aflat este foarte valoros pentru fiecare dintre noi. Înainte însă de a-ți dezvălui acest secret, vreau să te rog să faci următorul experiment.
Scrie ceva (orice) pe o foaie de hârtie, după care apropie foaia până la 2 cm de ochi. Încearcă să citești ce scrie. Îndepărteaz-o apoi 5 cm și vezi dacă apare vreo schimbare.
Dacă nu se întâmplă nimic, îndepărteaz-o 10 cm. S-a mai clarificat scrisul? Acum așază foaia la aproximativ 25-30 cm de ochi. Nu-i așa că poți să citești textul fără efort? Dar dacă o îndepărtezi la 5 metri, mai vezi ceva?
Bun, acum că ai făcut acest test, te rog să ții minte rezultatele obținute pentru că ele te vor ajuta să înțelegi ceea ce vreau să îți spun mai departe.
Cum a depășit Alina mâncatul emoțional

Să revenim la Alina. Îți spuneam că i se întâmpla să vină acasă după o zi grea la serviciu și să mănânce o ciocolată întreagă pentru a se putea relaxa şi a reuşi să-şi calmeze emoţiile negative.
Mulți dintre noi mănâncă emoţional din când în când. În momentul în care însă acest mâncat pe fond emoţional devine un comportament care se repetă zi de zi, pe termen lung ne poate aduce nu doar kilograme în plus, ci şi multe boli, multă suferinţă şi o stimă de sine scăzută.
Alina reacționa destul de puternic emoţional la orice nedreptate care i se făcea ei sau altora din jurul ei. Iar acest lucru o afecta atât de tare, încât singura ei alinare era ca imediat ce ajungea în confortul propriului cămin să mănânce ceva ce îi făcea plăcere. Iar de cele mai multe ori, acel ceva era ciocolata.
Așa că ce a făcut Cristian? A rugat-o ca înainte să mănânce ciocolata să se gândească la ce a supărat-o în ziua respectivă și să privească situația din altă perspectivă. Ca să îi fie mai ușor, a sfătuit-o să-și imagineze că se află într-o sală de cinema, unde rulează filmul evenimentului respectiv. Să stea în primul rând și să observe ce se întâmplă. Să se mute apoi pe rândul din mijloc, apoi pe ultimul rând și să continue să observe cele întâmplate.
Pentru ce să facă toate acestea? Ei bine, mai ții minte testul cu foaia de hârtie pe care te-am rugat mai devreme să îl faci? Atunci când suntem foarte implicați în situația respectivă, nu vedem alternative, așa cum nu vedem nici scrisul de pe hârtie atunci când o ținem foarte aproape de ochi. Pe măsură ce ne detașăm însă și privim situația nu din postura de actor, ci din cea de spectator, apar și clarificările. Gândește-te din nou la foaia de hârtie. Atunci când ai depărtat-o de ochi, nu-i așa că scrisul a devenit clar?
În același timp să avem grijă să nu ne detașăm foarte tare de situație, pentru că astfel nu facem altceva decât să băgăm problema sub preș. Asta pentru că nu o mai distingem clar, la fel cum se întâmplă și când îndepărtăm prea mult de noi foaia de hârtie.
Este un exercițiu pe care îl putem face fiecare dintre noi și pe care Alina l-a exersat împreună cu Cristian timp de aproximativ o lună pentru a vedea roadele schimbării și a depăși mâncatul emoțional.
După o perioadă în care Alina s-a văzut săptămânal cu el și în care a mers la grupurile de suport pe care el le organizează pentru pacienții KiloStop, am remarcat o schimbare importantă la ea. Mi-a spus că a înțeles de ce mănâncă ciocolată când e stresată și că îi este mult mai ușor să nu mai facă acest lucru. Ba mai mult, este mult mai împăcată cu ea și îi este mult mai ușor să nu-şi mai trateze orice emoție negativă cu mâncare.

Publicitate
x

Check Also

Prof. dr. Alexandru Blidaru: „In cancer, durerea apare doar atunci cand boala este in stadiu avansat. Acestea sunt semnalele de alarma pe care nu ar trebui sa le ignoram nici cum”

In cazul cancerului la san, depistarea precoce este vitala. Din pacate, in Romania, peste 60% ...