OPERAREA DEVIATIEI DE SEPT ITI SCHIMBA VIATA…

 

Titlul e curajos, dar crede-ma ca fiecare cuvant e adevarat. Cine ma cunoaste stie ca de mai bine de 12-13 ani ma chinuiam cu o foarte misto deviatie de sept si o dependenta de decongenstionante nazale. Pe scurt, Olynth era viata mea, iar cei care sunt in aceeasi situatie stiu foarte bine ce spun. Plecam la munca, la sala, la baut, la furat, luam spray-ul de nas dupa mine. Noapte, zi, numeste orice moment, panica totala se instala daca se infunda nasul si nu aveam la indemana „licoarea vietii”. Dupa nenumarate controale ORL, prin care cautam o rezolvare a problemei mele cu ustensile cat mai indepartate de un bisturiu, concluzia devenea din ce in ce mai clara, dar si mai suparatoare: Nu exista pastile de indreptat nasul si amanarea continua aduce si alte probleme de sanatate.

Asa ca asta-iarna, dupa o banala raceala, am ramas mai bine de o luna si jumatate cu o tuse seaca ce m-a indreptat catre un control la plamani. Acelasi rezultat surprinzator: rino-sinuzita cronica instalata pe fondul amanarii acestei operatii statea la un pas sa-si dea intalnire cu un foarte frumos astm. Treaba asta m-a speriat, si in mai putin de o luna am hotarat ca trebuia sa fac ceva, asa ca m-am indreptat catre un nou control ORL. Culmea, rezultatul e acelasi, dupa un control si o endoscopie. Dar intrebarea scoasa ca iepurele din joben, m-a speriat „Cand vrei sa te operezi?” Cum de foarte multe ori spun cacaturi inainte sa gandesc, am facut la fel si de aceasta data si am zis : „Pai…cat mai repede?” Am realizat ce facusem abia cand am iesit ca bouldin cabinetul doctorului, cu o fisa de consultatie si o lista de analize si investigatii de facut. Termen : fix o saptamana pentru a le face pe toate. Interventile necesare : rezectie sept nazal + interventie de tip turbinectomie asupra cornetelor inferioare, datorita evolutiei de toata frumusetea a unei rinite cronice hipertrofice. Sper ca ce am scris sa fie corect:))

Hai sa lasam vrajeala si sa trecem la fapte. In jur de 12, dupa o asteptare care te face sa te urci pe pereti, am fost frumos invitat sa fac o vizita la toaleta si sa poftesc intr-o mica sectie preoperatorie, in care primesti frumos o injectie si doua fasii de vata cu lidocaina plasate drept in creier. Sincer nu stiu unde baga atata vata.

Am asteptat aproape 20-25 de minute, surprinzator de calm, avand in vedere situatia in care ma aflam. De alaturi, nea Vasile, un pacient pe care aveam sa-l cunosc ulterior nu asculta cu dat dracu de asistenta care il sfatuia sa respire pe gura. Tusea, mai sa se sufoce. Asta se intampla in sala de operatie si eu auzeam tot. Nu parea totusi sa fie asa grav …

O intrebare pusa probabil la misto, de genul „Sunteti gata?” iti da de inteles ca esti de rand. Bun, aici incepe distractia. Asezat frumos pe masa, fixat dovleacul, iti este acoperit mai intai corpul iar apoi capul, ramanand libere doar nasul si gura…Eu am incercat de la inceput sa inchid ochii si asa sa si raman, e mai putin traumatizat. Daca am uitat sa iti spun ca operatia se face sub anestezie locala, s-ar putea ca asta sa vina ca o surpriza neplacuta:) Urmeaza aproximativ 30-40 de minute in care desi nu simti mare lucru, auzi si este de ajuns. Trosnetul oaselor, sangele ce iti curge in gura, timp in care trebuie sa respiri tot pe acolo, dar si repetatele injectii cu anestezic fac povestea destul de neplacuta, insa repet NU SIMTI ABSOLUT NIMIC si deci NU TREBUIE SA AI NICIUN MOTIV DE INGRIJORARE. Pe langa rezectia septului, in cazul meu trebuia realizata si rezectia cornetelor, foarte inflamate ce nu permiteau sub nici o forma respiratia normala. Turbinectomie clasica, asa cum se numeste treaba, asta inseamna fix taierea cornetelor cu foarfeca. Lucrul asta a facut interventia mea mai grea si ceva mai sangeroasa, insa repet, deloc dureroasa. Inainte de a se termina toata smecheria, urmeaza o parte mai neplacuta si anume introducerea meselor in nas… n-am inteles cum e posibil sa indese atata tifon in capatana, dar e al dracului de neplacut. Asta e de fapt mai tot chinul la operatia asta, cu mesele, asa cum vei vedea.

FOARTE IMPORTANT DE STIUT ESTE CA REZECTIA SEPTULUI SI A CORNETELOR NU INSEAMNA NEAPARAT VANATAI SI UMFLATURI. AM AVUT NASUL UMFLAT, INSA NICIUN FEL DE VANATAI SAU MUTILARI CUM PROBABIL ESTI SPERIAT CA VEI AVEA. AM FOST SURPRINZATOR DE PUTIN UMFLAT LA MECLA SI N-AM AVUT ABSOLUT NICIO VANATAIE.

Desi ai crede ca jumatatea de ora in care esti chinuit va trece al dracului de greu, nauceala anesteziei face sa treaca mai mult ca un vis, asa ca nici nu te asezi bine pe masa de operatie si deja esti cu lumina in ochi, capastrul la nas si fuga pe picioruse in salon:)

ZIUA 1. Primele cateva ore dupa operatie aproape ca imi era greu sa vorbesc si sa tin ochii deschisi, asta datorita anesteziei, nu simteam vreo durere sau vreun disconfort fizic pe care nu-l puteam suporta, insa ochii pur si simplu mi se inchideau. Durerea de capatana avea sa urmeze ceva mai tarziu, nimic atat de grav incat sa nu poata fi oprit cu Algocalmin, Novocalmin, sau ce ai la indemana. Va fi destul de greu pana te vei obisnui sa respiri pe nas, chiar m-am mirat de rabdarea avuta in sensul asta:) Surprinzator este ca dupa ce trece anestezia nu ai dureri, ma asteptam sa imi faca niste calmante, sau ceva, insa Algocalmin a fost de ajuns.

Ce trebuie sa faci sa treci mai usor peste prima zi dupa operatie ?

Calmeaza-te, nu forta respiratia, nu vei muri 2 zile si nu vei face decat sa iti ingreunezi situatia, care de altfel nu e asa neagra.
Bea cat de multa apa poti, in cazul meu a functionat, n-am avut gatul deloc uscat si chiar starea generala a fost surprinzator de buna.
Incearca sa mananci normal, dar respectand indicatiile medicului si ale asistentelor, te pui pe picioare mai repede.
Odihneste-te, dormi cat se poate, desi oricum nu vei avea chef sa faci prea mare lucru:)
Pentru mine prima zi a decurs destul bine si chiar am reusit sa ma odihnesc noaptea, trezindu-ma insa de cateva ori sa beau apa, pentru a nu avea gatul uscat. Evident ca nu te poti simti prea bine cu capul plin de tifon. Vei face in permanenta seara si dimineata cate o injectie cu substante coagulante, care au rolul de a va pregati pentru o eventuala sangerare la indepartarea meselor din nas. Iti ia cateva ore pana te obisnuiesti cu capul plin de tifon si presiunea care te enerveaza la culme, cere insa un calmant si se mai rezolva.

ZIUA 2. Primele neplaceri au venit a doua zi, cand trebuia sa scoata o parte din mesele din nas, nu in totalitate, deoarece turbinectomia, asa cum ti-am zis deja, face treaba ceva mai nasoala si sangerarea mai abundenta, asc ca mesele din nas trebuiesc scoase in doua faze.

SCOATEREA PARTIALA A MESELOR NU A FOST ATAT DE NASOALA PE CAT MA ASTEPTAM, DAR N-AS ZICE CA M-AM BUCURAT. Simti intr-adevar o durere, doar iti scoate ceva din nas, insa nimic ce nu poti suporta. Oricum n-ai incotro, tu abia astepti sa le scoata. Aici sangerarea depinde de la o persoana la alta, daca persoana dinaintea mea n-a sangerat absolut deloc, la mine nu se mai oprea, asa ca imagineaza-ti bucuria:) Te cam ia un pic caldura, daca esti mai sperios, asa ca n-ar strica sa te intinzi:) Trece insa repede, dupa 10 minute te intorci in salon si o iei de la capat cu odihna:)

„Daca totul decurge asa, e boierie” a fost deviza cele de-a doua zi. M-am simtit si mai bine, insa incepea sa ma supere faptul ca bucatile de mese ramase se imbibasera si mai rau cu sange si simti o presiune si mai nasoala in cap. Te doare capul, te dor urechile, insa ti se mai elibereaza nasul un pic, fara insa a putea sa respiri de vreun fel. A trecut insa la fel de repede, noaptea a fost un pic mai grea din cauza ca in salon am primit un coleg cu o foarte misto sforaitura pe 2 voci:))

ZIUA 3 SI CEA MAI NASOALA. Asteptam precum mielul taierea, venirea celei de-a treia zi si scoaterea meselor. Cum programul parea ca e in permanenta acelasi, aproape de ora 10 stiam ca imi va veni randul si ca trebuie sa-mi scoata mesele din nas. Colegul de camera a revenit dupa nici 5 minute, fara niciun fel de sangerare sau problema, asa ca am mai prins putin curaj:)

CURAJUL S-A DUS DRACU CAND AM AJUNS PE SCAUN SI A INCEPUT SA TRAGA DE MESE. PUTINE LUCRURI SUNT MAI NEPLACUTE DECAT ASTA SI ITI DAU LACRIMILE INSTANT. PARTEA BUNA ESTE CA DUREAZA FOARTE PUTIN. EXISTA INSA CLINICI LA CARE SE FOLOSESC MESE DIZOLVABILE, SAU CHIAR TUBURI DE SILICON CARE PERMIT RESPIRATIA IMEDIAT DUPA INTERVENTIE.

Am colorat cu rosu pentru ca asta e singurul lucru care ar trebui sa te sperie, atat tot. Nici daca sangerezi prea mult, cum s-a intamplat in cazul, meu n-ar trebui sa fii speriat, pentru ca hemoragia inceteaza rapid, fie de capul ei, fie prin introducerea unor tampoane de vata imbibate in Lidocaina, cum am primit eu:). Ideea e ca de cele mai multe ori trebuie sa mai ramai macar o zi in spital dupa scoaterea meselor, in caz ca apare vreo complicatie sau sangerare ulterioara. Asa ca daca aveai in plan sa rezolvi totul in vreo 2 zile, s-ar putea sa fie 3:)

In aceasta a treia zi asteptarea a fost cea mai nasoala, pentru ca stiam ca trebuie sa merg acasa, a doua zi era vineri si aveam o frumoasa si lunga zi de joi inainte:) Cu putina caterinca, mancare si somn am reusit sa pacalesc si aceasta a treia zi.

ULTIMA ZI IN SPITAL SI PRIMA DE OM NORMAL:) Dupa ceva sperieturi de la Lidocaina inspirata in timpul noptii din cauza ca incercam ca idiotul sa inspir pe nas, urma ziua cea mare:)) Daca esti in situatia in care ma aflam eu cu Olynth-ul, la fel de importanta o sa devina si pentru tine:))

Abia asteptam sa se faca iar ora 10:00, sa trebuiasca sa imi scoata bucatile alea de vata din nas, si desi aveau doar 10 cm, eram pur si simplu cacat pe mine de frica, dupa chinurile cu mesele, din ziua anterioara. M-am incurajat singur insa, nu putea fi nici macar pe aproape la fel de dureros si de nasol, plus ca aici se termina tot chinul:)

Publicitate
x

Check Also

ESTE VIATA TA ! Ce se întâmplă daca mănânci oua zilnic. Iti va plăcea mai ales punctul 5

Organizatiile din domeniul sanatatii, din intreaga lume, au inceput sa descurajeze consumul de oua in ...